Cuba este periculoasa! Mit sau realitate?

       Cuba este o alta tara in care nu mi-am imaginat niciodata ca voi ajunge. Inca nu imi vine sa cred ca am fost in tara lui Che si a lui Fidel. As reveni oricand acolo si de multe ori ma visez la baruletele cu muzica live, cu Mojito si  Daiquiri din Havana. Dar sa revenim la subiectul acestui articol.

       Prima intrebare pe care am primit-o cand ne-am intors din vacanta, nu a fost cum era Mojito-ul la mama lui acasa sau cum v-ati simtit in Caraibe. Nu! Prima intrebare a fost: Ati patit ceva pe acolo, s-a luat cineva de voi? Este safe sa vizitezi Cuba?

       La inceput am fost reticenta. Cand sotul din dotare a venit cu ideea de a merge in Cuba m-am uitat putin stramb la el si m-am intrebat: “Eu il stiam cu spirit de aventurier, dar chiar o cauta cu lumanarea?!?” Inainte sa-i dau un raspuns am inceput sa ma documentez. Sa citesc impresii si sa rup netul in doua dupa informatii despre cat de safe este de vizitat aceasta tara. Am gasit tot felul de povesti mai mult sau mai putin placute. M-am intalnit cu persoane care, atunci cand m-au intrebat pe unde mai plec si le-am spus urmatoarea destinatie, au inceput: Sunteti nebuni? Ce sa cautati acolo? Aia sunt comunisti, sunt salbatici (oare asa eram si noi vazuti in timpul comunismului?) Ahhh, pai stai sa-ti povestesc eu ce a patit cutarita cand a fost acolo, ca pistoale, ca furt, etc! Am mai citit sfaturi si ca nu trebuie sa se vada ca avem bani, deci sa lasam bijuteriile acasa, sa nu scoatem camera foto din geanta, sa nu scoatem telefonul din buzunar ca altfel pac, ne trezim cu pistolul la cap si cate si mai cate povesti. Pe langa aceste povesti care nu ne faceau chef de mers in Cuba am mai citit si povesti cu Happy End

       Asa ca va voi prezenta si povestea noastra din tara lui Che si a lui Fidel, pentru ca intr-un final ne-am hotarat sa mergem, pe principiul fie ce-o fi!

       Prima intalnire cu o tara o ai inca de la iesirea din aeroport. Cum se petrec lucrurile acolo iti pot face o idee asupra oamenilor cu care te vei intalni in tara respectiva. Iesind din aeroport ne asteptam ca soferii de taxi sa sara pe noi pentru a ne prezenta oferte. Cand colo liniste si pace, nimeni nu ne baga in seama si dupa 10 min, in care am avut timp sa schimbam si niste bani, a venit langa noi dispecerul de la compania de taxi pentru a ne intreba daca avem nevoie de o masina si ne-a condus la prima dintr-o linie ordonata. Tarif fix, corect, fara negocieri intense.

       La capitolul cazare am ales sa stam la “Casa Particular” sau in termeni romanesti “in gazda” si in Havana si in Trinidad pentru ca acesta a fost traseul nostru, impreuna cu Varadero unde am ales un hotel. Ajunsi la cazare ne-am dat seama, dupa cladirile darapanate care ne aduceau aminte de zonele “rau famate” din Bucuresti, ca nu suntem intr-un cartier tocmai “Ok”. Am avut noroc ca era zi si am putut pleca la plimbare. Gazdele noastre au fost minunate. Un cuplu pe la 50 de ani cu 2 copii, care ne-au facut sa ne simtim ca acasa. Am mancat impreuna, dimineata isi dadeau toata silinta pentru a ne pregati cel mai bun mic dejun si stateam la povesti despre viata din Cuba. I-am intrebat si daca este ok sa iesim pe strazi seara si ne-au spus sa nu ne facem probleme ca nimeni nu are nicio treaba cu noi, ca ii pare rau ca oamenii din exterior vad Cuba ca pe o tara periculoasa, ca ei sunt doar amarati, dar fericiti si pasnici!

       Am stat in Havana 5 zile si in niciuna din zile nu ne-am simtit hartuiti, nu am facut cunostinta cu niciun pistol si nu am fost nici macar pacaliti in vreun loc. Bine, aici mai intervine si experienta de calatorie pe care o avem, pentru ca am refuzat cativa localnici care ne ofereau trabucuri sau alti oameni care ne invitau la diverse petreceri. Mai in nesiguranta ma simt in fiecare zi in Bucuresti decat m-am simtit acolo.

       Este foarte important cum incepi o vacanta in Cuba. Noi am hotarat ca in prima zi full in Havana sa facem un tur cu ghid ceea ce pot spune ca fost cea mai inteleapta decizie pentru ca ne-a explicat ca la prosti cum sa nu fim pacaliti.

       In primul rand, cand vedeti femeile cu flori care stau sa faca poza cu turistii niciodata sa nu le intrebati cat costa o poza! Trebuie sa le dati cat credeti voi de cuviinta si ati plecat mai departe.

       In al doilea rand, veti gasi trabucuri pe toate strazile. Toti oamenii vor “lucra” in fabricile de trabucuri si le scot de acolo. Intr-adevar, in afara de salariu, cei angajati in aceste fabrici mai primesc si 3 trabucuri pe zi pentru consumul propriu, dar nu atat de multe cat sa le si vanda. Se spune ca nimeni nu poate face diferenta intre trabucurile din foi de bananier si trabucurile adevarate din foi de tutun asa ca, pentru a nu fi pacaliti, cel mai bine este sa nu cumparati de pe strada. Noi ne-am luat direct de la fabrica si nu am avut nicio problema. (aveti grija sa va interesati cate bucati puteti scoate din tara pentru ca au un numar limitat).

       Cu trabucurile sunteti o tinta sigura pentru a fi pacaliti, dar daca alegeti sa cumparati din locuri sigure sunteti safe.

       Sa vorbim putin si despre transferul intre orase. Noi am ales sa mergem cu Viazul, compania lor nationala care este in mare parte doar pentru turisti, foarte sigura! (incercati sa aveti la voi un hanorac cu gluga, deoarece, din dorinta de a oferi turistilor toate conditiile, dau drumul la A/C la maxim si uneori te simti ca la Polul Nord :)). De asemenea, transferul se mai poate face cu un taxi particular aranjat neaparat doar la GAZDA, nu gasit pe strada!

       Cand te relaxezi si te obisnuiesti cu fetele cubanezilor, care sunt cam fioroase uneori, poti descoperi adevarata Havana. Este un oras vesel, toata lumea canta, toata lumea danseaza, este un oras colorat, este orasul lui Hemingway (cubanezii se lauda cu acest lucru si ii veti intalni numele peste tot). Noi ne-am simtit minunat aici si ne-am intoarce oricand cu drag.

       In Trinidad a fost si mai liniste, fiind un orasel mai retras, colonial, care seamana cu Sighisoara noastra. Erau doua locatii importante in Trinidad unde seara se strangeau atat localnicii cat si turistii pentru a asculta muzica live si pentru a dansa: Casa de la Musica si Casa de la Trova. Acolo pot spune ca a fost singura teapa pe care ne-am luat-o in Cuba, cred ca am baut cel mai prost si diluat Mojito . In rest, nu am avut absolut nicio problema.

       In ultima parte a vacantei am fost la plaja in Varadero. Acolo am ales sa stam la un hotel, departe de resorturile luxoase specifice peninsulei Varadero, si am renuntat la “Casa Particular”.  Dupa 2 saptamani de stat cu localnicii, ne-a parut foarte rau ca am ales hotelul, fiind totul foarte turistic. Daca ar fi sa ne mai intorcem am alege tot o gazda si pentru ultima parte a vacantei.

       Ca o concluzie a acestui articol, Cuba este o tara ca oricare alta in materie de securitate, dar este o tara cum putine am mai vazut atunci cand vine vorba de exotism, istorie si ospitalitatea oamenilor.

       P.S. In timpul vacantei am facut si poze, am scos si telefoanele din buzunar si ne-am intors si cu ele acasa 🙂

  #VisitCuba

Travelling. It leaves you speechless, then turns you into a storyteller!

Adela Pasc
About the Author
Ma numesc Adela Pasc, sunt make-up artist si travel addicted! Visez ca pana la finalul vietii sa-l machiez macar o data pe Johnny Depp si sa calc pe toate cele 7 continente!

Leave a Reply

*